Minunile Sfintei Mucenite Paraschevi & Imagini

Sfinta Mucenita Paraschevi

"Tot in Grecia mi-a fost dat sa intalnesc o grecoaica de la care am aflat urmatoarea intamplare minunata , prin care trecuse sora ei.

Provenea din sudul Greciei dintr-o familie numeroasa, iar de pe cand era foarte mica una dintre surorile ei s-a imbolnavit de poliomelita, in urma careia s-a laes cu un picior neputincios.

Pe masura ce inainta in varsta defectul ei devenea din ce in ce mai evident , fapt ce ii provoca mamei lor mare mahnire. Intr-o buna zi , capul familiei a propus ca toti sa mearga intr-un pelerinaj ca sa se inchine la moastele Sfintei Paraschevi ( 1) si sa ia apa de la izvorul cesteia, de la manastirea aflata in apropierea orasului Tesalonic.

Sfanta Paraschevi este o cuvioasa mucenita pe care Dumnezeu a invrednicit-o cu darul tamaduirii.

Dragostea nemarginita fata de Dumnezeu si smerenia ii slujeau drept podoabe sufletesti intr-o masura atat de mare, incat se spune ca atunci cand oamenii ii cereau sa le spuna cum o cheama, raspundea ca numele ei nu avea insemnatate, si ca singurul nume pe care acestia ar trebui sa il cunoasca si sa il aibe vesnic pe buze era cel al Domnului nostru Iisus Hristos.

Mai apoi isi incununa tamaduirea trupeasca cu o invatatura duhovniceasca, spunandu-le Simbolul Credintei si talcuindu-l verset cu verset.

Inainte de acest pelerinaj, intreaga familie s-a pregatit sufleteste cu post aspru vreme de cateva saptamani. Apoi au pornit la drum intr-o caruta trasa de cai si au ajuns la manstire dupa cateva zile. S-au inchinat cu evlavie inaintea raclei Sfintei Paraschevi, cerandu-i cu credinta calda mijlocire in necazul ce ii apasa.

In timp ce se rugau, mama copilei a vazut-o pe Sfanta, iesind din altar pe una dintre usile diaconesti.

S-a indreptat usor catre fetita si , neatingandu-i piciorul, doar si-a miscat mana in sus si in jos, deasupra madularului beteag. Sub mana sfintei, piciorul copilei s-a inzdravenit, si arata ca cel sanatos.

Biata mama a izbucnit in lacrimi de bucurie, vazandu-si copila tamaduita, si a povestit si celorlalti cele pe care le vazuse. Dupa aceasta, s-au intors acasa cu totii multumindu-i lui Dumnezeu, Care este minuant intru sfintii Sai.

Dumnezeu Insusi este Cel care lucreaza minunile, insa doreste ca oamenii sa Ii slujeasca drept co-lucratori.

Astfel , in parabola inmultirii celor cinci paini si doi pesti, Hristos este cel care a infaptuit minunea, insa ucenicii au jucat si ei un rol insemnat prin faptul ca au cerut si au impartit painile inmultite.

Sfintii Il preamaresc pe Dumnezeu prin vietile lor, iar in schimb, Dumnezeu, ii preamareste, facandu-i co-lucratori ale minunatelor Sale fapte.

Dupa cum spunea un episcop ortodox, sfintii sunt precum vitraliile care au fost curatite, ca soarele dumnezeiesc sa straluceasca prin ele.

Asemenea lor, putem si noi sa dobandim sfintenia, caci si noi am fost creati dupa chipul lui Dumnezeu; doar ca trebuie sa curatam funinginea si murdaria de pe ferestrele sufletelor noastre. "

 

Vindecă ochii regelui

Arestată şi adusă înaintea regelui, acesta a rămas surprins de frumuseţea ei. Chiar a încercat să o atragă prin măguliri, spunând: "Dacă te laşi convinsă de cuvintele mele şi accepţi să aduci sacrificii idolilor, vei primi multe bogăţii, dar dacă te încăpăţânezi, să ştii că vei avea multe de suferit". Însă sfânta i-a răspuns cu bărbăţie: "Nu mă voi lepăda niciodată de preablândul meu Iisus Hristos şi nici un chin nu va putea să mă despartă de dragostea Lui. Căci El a zis: "Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii". Cât despre idolii voştri, care nu au făcut nici cerul, nici pământul, ei vor dispărea de pe pământ şi de sub cer". Atunci mânia regelui se înflăcără şi dădu ordin soldaţilor să pună pe capul sfintei o cască de fier înroşit în foc. Acoperită de rouă, precum cei Trei Tineri din cuptor, Sfânta Parascheva nu simţi nici o suferinţă. După ce i-au fost smulşi sânii, fu aruncată în închisoare, cu o piatră grea pusă pe piept, dar fu vindecată de un înger ce şi-a făcut apariţia dintr-un mare cutremur. Constatând minunea, 70 de soldaţi din garnizoană s-au convertit şi au fost imediat executaţi din ordinul tiranului, care o aduse din nou înaintea lui pe Parascheva.

Repetându-şi înflăcărata mărturie de credinţă, sfânta fu aruncată într-un cazan de cupru şi bronz umplut cu plumb incandescent. Dar şi acolo, trupul său - care primise prin asceză şi feciorie arvuna cinstirii vieţii viitoare - rămase neatins. Crezând că amestecul nu era cu adevărat arzător, tiranul se apropie şi fu orbit de văpaie. Sub efectul durerii îşi dădu seama de greşeala sa şi începu să strige: "Fie-ţi milă de mine, slujitoare a adevăratului Dumnezeu şi redă-mi lumina ochilor şi voi crede în Dumnezeul pe care îl propovăduieşti". La rugăciunea sfintei el nu numai că îşi regăsi vederea, ci primi şi lumina credinţei, fiind botezat împreună cu toţi cei apropiaţi lui.

Pătimirea muceniţei

Eliberată, Sfânta Parascheva părăsi ţinutul pentru a-şi continua misiunea. Pe când se afla într-un oraş condus de un oarecare Asclepios şi propovăduia pe Hristos, fu arestată şi adusă în faţa tribunalului. La întrebarea lui Asclepios care îi ceru să îşi spună numele, sfânta se închină cu semnul Sfintei Cruci şi declară că era slujitoarea lui Hristos, Făcătorul cerului şi al pământului, Care s-a dat Crucii şi morţii pentru mântuirea noastră şi Care va reveni cu mărire să judece viii şi morţii. Crudul conducător dădu ordin să fie bătută cu vergile, dar sfânta continuă să îl slăvească pe Dumnezeu, cu privirea întoarsă spre cer, iar când Asclepios îi întrerupse pe călăi pentru a-i cere să aducă sacrificiu idolilor, ea îl scuipă în faţă cu dispreţ. Ieşindu-şi din fire, el ceru să fie biciuită până la os. Dar după o noapte petrecută la închisoare, soldaţii o găsiră a doua zi nevătămată.

Rugându-i să fie dusă la Templul lui Apolo, păgânii s-au bucurat, crezând că acceptă să aducă sacrificii idolilor. Când însă - după ce se rugase îndelung - îşi făcu semnul Crucii, idolii se sfărâmară cu zgomot mare, iar poporul strigă: "Mare este Dumnezeul creştinilor!", iar preoţii idolilor, cuprinşi de furie, au cerut regelui să sfârşească cu ea. Fu aruncată în fosa unde, prin rugăciune, provocă moartea reptilelor. Constatând că toate tentativele sale erau zadarnice, Asclepios o trimise la guvernatorul Tarasie.

Dar cum prin chemarea Numelui lui Hristos ea îi vindeca pe toţi bolnavii care erau aduşi la ea, acesta ceru să fie adusă înaintea lui şi o acuză de vrăjitorie, dând ordin să fie aruncată într-o fosă urât mirositoare, plină de animale veninoase. Prin semnul Sfintei Cruci, această cloacă deveni asemeni unei pajişti înmiresmate, iar sfânta, ocrotită de un înger, rămase nevătămată la toate celelalte chinuri la care fu supusă. De aceea, nemaiputându-şi conteni mânia, Tarasie ordonă călăilor săi să taie capul slujitoarei lui Dumnezeu. Căzând în genunchi, Parascheva se rugă cu lacrimi, încredinţându-şi sufletul viteaz Mirelui său Hristos şi îi ceru să ierte păcatele celor care aveau să-L cinstească. De atunci, părţi din moaştele sale, împrăştiate în sfintele biserici, nu au încetat să înfăptuiască nenumărate vindecări, în special pentru cei bolnavi de ochi.

Viaţa şi pătimirea Sfintei Parascheva Romana a fost scrisă de Ioan de Eubeea în secolul al VIII-lea.

Părticele din moaştele Sfintei Mucenice Parascheva (Paraschevi) se află şi la noi în ţară, la Mănăstirea Antim şi Biserica "Sfântul Vasile cel Mare", de pe Calea Victoriei, din Bucureşti. Acestei sfinte îi este închinată şi biserica comunităţii româneşti din Istanbul.